Cum testezi calitatea drogurilor?
Acest articol a fost tradus în limba română.
Cea mai bună metodă de a evita riscurile substanțelor psihoactive este să nu le folosești deloc, dar asta nu e mereu posibil. Testele de puritate a drogurilor sunt una dintre cele mai eficiente metode de reducere a riscurilor. Programe finanțate public pentru verificarea anonimă a compoziției substanțelor funcționează în mai multe țări, precum Austria, Țările de Jos, Spania, Germania și Elveția (vezi harta aici). Ele urmăresc să crească siguranța cetățenilor, permițând verificarea substanțelor chiar înainte de consum și un control mai bun asupra substanțelor deosebit de periculoase.
Așa cum confirmă numeroase studii științifice (de exemplu F. Measham et al) și rapoarte ale Uniunii Europene, testarea substanțelor este o metodă eficientă de a ajunge la persoanele expuse unui risc deosebit din cauza drogurilor, care altfel poate nu ar cere sprijin. În acest articol trecem prin toate cele mai populare metode de testare a substanțelor psihoactive (înainte de consum).
Notă: nici un rezultat negativ, nici unul pozitiv al testării nu garantează siguranța; nicio substanță nu este 100% sigură. Dacă alegi să ai comportamente riscante, asigură-te că înțelegi pe deplin riscurile și știi cum să le reduci. Îți recomandăm să consulți baza noastră de cunoștințe din secțiunea Siguranță.
Cele mai populare metode de verificare a purității substanțelor includ:
- Testarea organoleptică
- Solubilitatea
- Punctul de fierbere
- Reactivii colorimetrici
- Benzile de diagnostic
- UV-Vis (spectroscopie în ultraviolet și vizibil)
- FTIR (spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier)
- TLC (cromatografie în strat subțire)
- GC/MS (cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă)
- LC/MS (cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă)
- HPLC (cromatografie de lichide de înaltă performanță)
- NMR (rezonanță magnetică nucleară)
Metode de analiză a substanțelor
Analiza calitativă
- Testarea organoleptică
- Solubilitatea
- Punctul de fierbere
- Reactivii colorimetrici
- Benzile de diagnostic
- TLC (cromatografie în strat subțire)
- FTIR (spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier)
- GC/MS (cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă)
- LC/MS (cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă)
- HPLC (cromatografie de lichide de înaltă performanță)
- NMR (rezonanță magnetică nucleară)
Analiza cantitativă
- TLC (cromatografie în strat subțire)
- FTIR (spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier)
- UV-Vis (spectroscopie în ultraviolet și vizibil)
- GC/MS (cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă)
- LC/MS (cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă)
- HPLC (cromatografie de lichide de înaltă performanță)
- NMR (rezonanță magnetică nucleară)
Testarea organoleptică
Testarea organoleptică înseamnă evaluarea aspectului, a mirosului și a gustului. Din motive evidente, metoda nu este precisă și este recomandată doar pentru identificarea negativă (semnale de alarmă, nu undă verde).
Cea mai valoroasă tehnică de acest tip din punct de vedere științific este cristalografia, studiul structurii substanțelor cristalizate.
Caracteristicile testării organoleptice:
- Precizie scăzută
- Cost redus
- Simplitate
- Risc mare de eroare
Cristalografia amfetaminei tăiate
Metoda de bază pentru evaluarea calității substanțelor precum amfetamina, MDMA, marijuana și alte substanțe psihoactive este examinarea lor vizuală și olfactivă. Gustarea nu este recomandată din cauza riscului de interacțiune farmacologică. Dacă proba arată sau miroase altfel decât te-ai aștepta, asta sugerează, chiar și fără o examinare mai amănunțită, că substanța nu e potrivită pentru consum.
Exemple de semnale de alarmă:
- Particule cu forme diferite
- Cristale de culori diferite
- Miros intens și neașteptat
- Lipsa caracteristicilor așteptate, de exemplu material vegetal care nu seamănă cu florile de canabis
Desigur, o evaluare pozitivă a aspectului și a mirosului NU indică faptul că proba este sigură.
Solubilitatea
Testarea solubilității înseamnă compararea comportamentului unei probe cu datele disponibile în literatura științifică, de exemplu swgdrug.org. Nici această metodă nu este precisă și este recomandată doar pentru identificarea negativă (semnale de alarmă, nu undă verde).
- Precizie scăzută
- Cost redus
- Simplitate
- Risc mare de eroare
- Poate ajuta la purificarea substanței
Testarea solubilității substanței
Dacă știi parametrii de solubilitate ai substanței așteptate, poți detecta prezența anumitor impurități. Un bun exemplu este cofeina, un adulterant frecvent în pulberi. Amfetamina, MDMA sau cocaina se dizolvă relativ bine în metanol. Însă ca să dizolvi 1 gram de cofeină ai nevoie de nu mai puțin de 75 ml de metanol. Așa că poți încerca să dizolvi o probă (40 mg) în 1 ml de metanol, iar dacă o parte din probă rămâne nedizolvată, asta indică prezența unei impurități. Firește, metoda servește mai mult la detectarea impurităților decât la identificarea lor.
O tehnică deosebit de interesantă legată de solubilitate este așa-numita extracție A/B (acid/bază). Adăugând un acid sau o bază, poți schimba forma substanței în bază liberă sau sare, modificându-i în același timp solubilitatea, ceea ce te poate ajuta să filtrezi impuritățile nedorite.
Punctul de fierbere
Testul punctului de fierbere înseamnă încălzirea unei substanțe și observarea momentului în care începe să fiarbă. Comparând cu datele disponibile în literatura științifică, de exemplu swgdrug.org, poți determina prezența unor ingrediente neașteptate.
Caracteristicile testării punctului de fierbere:
- Precizie scăzută
- Cost redus
- Simplitate relativă
- Risc mare de eroare
Testarea punctului de fierbere
Benzi de testare
Benzile de testare, concepute în mod tradițional pentru testarea urinei, pot fi folosite și pentru verificarea substanțelor înainte de consum. Benzile de testare conțin anticorpi extrem de sensibili care te pot ajuta să excluzi prezența unor substanțe, cum ar fi fentanilul, într-un mod da/nu.
Nici această metodă nu este precisă și este recomandată doar pentru identificarea negativă (semnale de alarmă, nu undă verde).
Caracteristicile benzilor de testare:
- Precizie limitată
- Cost redus
- Ușor de folosit
- Timp de testare scurt
Benzi de testare pentru fentanil
Benzile de testare imunoenzimatice sunt dispozitive de diagnostic folosite frecvent pentru detectarea și determinarea cantitativă a unor substanțe anume dintr-o probă, adesea din fluide biologice precum sângele, urina sau saliva. Aceste teste sunt folosite pe scară largă în diagnosticul medical, testarea antidrog, testele de sarcină și multe alte aplicații. Sunt folosite și în criminalistică sau în reducerea riscurilor, pentru analiza substanțelor înainte de consum.
Reactivi colorimetrici
Reactivii colorimetrici sunt reactivi chimici simpli care își schimbă culoarea în funcție de substanța adăugată.
Și această metodă este recomandată pentru identificarea negativă (semnale de alarmă, nu undă verde).
Caracteristicile reactivilor colorimetrici:
- Precizie limitată
- Cost redus
- Ușor de folosit
- Timp de testare scurt
Rezultatele testării cocainei cu reactivi
Reactivii colorimetrici sunt substanțe chimice lichide sau cristaline care își schimbă culoarea în funcție de substanța cu care intră în contact. Pentru că există mult mai multe substanțe decât culori de bază, e esențial să folosești seturi de reactivi diferiți, ca să crești precizia identificării substanței așteptate și să excluzi unele impurități. Folosind reactivii în kituri special concepute, precum cele oferite de PRO Test, mai ales în combinație cu tehnici precum TLC și/sau benzile de testare pentru fentanil, poți obține rezultate fiabile acasă.
Există așa-numiții reactivi colorimetrici semicantitativi pentru verificarea concentrației substanțelor. Interpretarea rezultatelor lor este însă în general foarte subiectivă și nu e de încredere. În oferta PRO Test găsești reactivi care, deși sunt teste calitative, au și o utilizare semicantitativă suplimentară. Testele semicantitative te ajută să evaluezi concentrația în mod relativ, adică în raport cu o probă sau cu o scală de referință.
Reactivi semicantitativi PRO Test:
- Cannabis (4-AP): verifică dacă proba conține în principal CBD sau THC
- Hofmann: te ajută să compari cantitatea de LSD
- Zimmermann: te ajută să compari cantitatea de CBD
Cromatografia în strat subțire (TLC)
Cromatografia în strat subțire permite separarea unei probe în substanțe individuale. Fiecare substanță apare ca o „pată” separată. TLC poate evalua concentrația, pentru că adesea o „pată” mai mare indică o concentrație mai mare.
Caracteristicile cromatografiei în strat subțire:
- Cost redus per test
- Relativ simplu de folosit
- Detectează numărul și cantitatea substanțelor
- Nu identifică substanțele
Test TLC pentru canabinoizi
Poate identifica componentele active ale unei game foarte largi de substanțe, poate face diferența între derivați din același grup și poate detecta cei mai comuni adulteranți. Rezultatele separă substanțele active din probă, dar nu e mereu posibil să determini puritatea sau concentrația. Pentru identificarea substanțelor detectate ai nevoie în plus de reactivi colorimetrici.
Metoda TLC depinde în întregime de „lichidul de testare” folosit pentru analiză, numit și eluent sau „fază mobilă”. În unele cazuri poate detecta chiar și izomeri ai aceleiași substanțe.
Spectroscopia în infraroșu cu transformată Fourier (FTIR) este cea mai accesibilă ca preț dintre metodele avansate de analiză a substanțelor. Poate fi folosită după o instruire minimă și este aplicată, printre alții, de getyourdrugstested.com.
Caracteristicile FTIR:
- cost relativ ridicat al aparatului
- depinde adesea de un abonament plătit la o bază de date
- relativ simplu de folosit
- potrivit pentru probe cu 1-2 componente
- nu detectează substanțele cu o concentrație sub 5%
Aparat FTIR
Spectroscopia în infraroșu cu transformată Fourier (FTIR) este o tehnică analitică folosită în analiza chimică pentru identificarea și determinarea cantitativă a compușilor chimici pe baza absorbției radiației infraroșii. FTIR oferă informații despre grupările funcționale prezente în probă, ceea ce ușurează identificarea structurilor moleculare. Este apreciată pentru sensibilitate, rapiditate și capacitatea de a oferi informații detaliate despre structurile moleculare, fiind un instrument esențial în chimia analitică modernă.
UV-Vis
Spectroscopia UV-Vis este o metodă de analiză populară. Ca și FTIR, nu distruge proba testată. Este folosită adesea împreună cu metode de identificare a substanțelor.
Caracteristicile UV-Vis:
- Cost relativ ridicat al echipamentului
- Detectează cantitatea substanțelor
- Nu face diferența între izomerii aceleiași substanțe
Aparat UV-Vis
Tehnică analitică folosită pentru determinarea cantitativă a substanțelor neamestecate. De exemplu, în laboratorul energycontrol-international.org este folosită cel mai des pentru analiza cantitativă a MDMA/ecstasy, 4-MMC/mefedronă, 3-MMC/metafedronă și 2-MMC. Este aplicată și la substanțe precum 2C-B/Nexus, MDA și 6-APB. Este o tehnică cantitativă folosită pentru substanțele care cer un control mai precis al dozei, ca să obții efectele dorite și să reduci riscul.
Analiza UV-Vis, sau spectroscopia în ultraviolet și vizibil, este o tehnică analitică larg folosită care măsoară absorbția luminii ultraviolete (UV) și vizibile de către o substanță. Tehnica este folosită pentru a obține informații despre structura electronică a moleculelor și pentru determinarea cantitativă a concentrației unei substanțe într-o probă. Spectroscopia UV-Vis este o tehnică versatilă și larg folosită datorită simplității, rapidității și sensibilității ei. Este un instrument valoros în diverse domenii științifice, inclusiv chimie, biochimie, științele mediului și știința materialelor.
GC/MS
Principala metodă de laborator pentru analiza substanțelor, folosită adesea ca metodă de screening pentru identificarea unui compus sau a mai multor compuși dintr-o probă.
Caracteristicile GC/MS:
- Cost ridicat al echipamentului
- Detectează tipul și cantitatea substanțelor
- Face diferența între mai mulți izomeri
- Nu este potrivită pentru substanțele sensibile la căldură
Aparate GC/MS
GC/MS este folosită atât pentru analiza calitativă, cât și pentru cea cantitativă a substanțelor principale, precum cocaina, amfetamina, metamfetamina, sedativele, ketamina și impuritățile ei, dar și a altor substanțe. Permite identificarea NSP (noi substanțe psihoactive) și determinarea cantitativă a majorității substanțelor, chiar și în amestec.
Permite diferențierea izomerilor de poziție, cum ar fi 4-MMC și 3-MMC, prin timpul de retenție, cu excepția fluoroderivaților (2,3,4-FMA; 2,4-FA; 2,3,4-FEA).
LC/MS
După GC/MS, LC/MS este a doua cea mai populară metodă de laborator pentru analiza substanțelor. Este folosită frecvent pentru substanțele psihoactive, mai ales pentru LSD și fentanil.
Caracteristicile LC/MS:
- Cost ridicat al echipamentului
- Precizie ridicată
- Detectează tipul și cantitatea substanțelor
- Nu face diferența între izomerii aceleiași substanțe
- Potrivită pentru substanțele sensibile la căldură
Aparate LC/MS
Cromatografia de lichide cuplată cu spectrometria de masă (LC/MS) este o metodă analitică eficientă în care proba este separată pe o coloană de cromatografie de lichide și apoi identificată prin spectrometrie de masă. Tehnica este folosită pentru analiza unor substanțe diverse, atât organice, cât și anorganice.
LC/MS este apreciată pentru capacitatea de a determina cantitativ compușii din probe cu compoziție chimică complexă, motiv pentru care este folosită pe scară largă în cercetarea biologică, farmaceutică și de mediu.
HPLC
Cromatografia de lichide de înaltă performanță (HPLC) este considerată pe scară largă cea mai bună metodă practică de analiză a substanțelor. Este folosită de organizații precum Energy Control pentru evaluarea concentrației de LSD din blottere și picături.
Caracteristicile HPLC:
- Cost ridicat al echipamentului
- Precizie foarte ridicată
- Detectează numărul și cantitatea substanțelor
- Necesită probe de referință pentru identificare
- Potrivită pentru substanțele sensibile la căldură
Aparate HPLC
Cromatografia de lichide de înaltă performanță (HPLC) este o metodă analitică precisă, concepută pentru separarea și analiza compușilor chimici dintr-o probă lichidă. În HPLC, proba trece printr-o coloană cromatografică la o presiune foarte mare, ceea ce permite o separare eficientă a componentelor.
Acest tip de cromatografie este deosebit de eficient în analiza substanțelor organice, precum medicamentele, acizii nucleici sau compușii fenolici. HPLC este folosită pe scară largă în laboratoarele analitice și industriale pentru determinarea precisă a concentrațiilor diverselor substanțe din probe.
NMR
Rezonanța magnetică nucleară (NMR) este cea mai avansată, cea mai laborioasă, cea mai dificilă și cea mai scumpă metodă de analiză a substanțelor. Este și cea mai precisă dintre toate. Costul analizei unei singure probe poate ajunge la mii de euro.
Caracteristicile NMR:
- Cost uriaș al aparatului
- Cea mai mare precizie posibilă
- Cea mai dificil de folosit
- Necesită adesea o încăpere întreagă pentru instalare
Aparate NMR
Analiza prin rezonanță magnetică nucleară (NMR) este o tehnică analitică puternică și versatilă, folosită pentru studierea structurii și dinamicii moleculelor. Oferă informații detaliate despre mediul nuclear al anumitor atomi dintr-o moleculă, dând o imagine asupra structurilor moleculare, a dinamicii moleculare și a interacțiunilor. NMR este folosită pe scară largă în chimie, biochimie și domeniile științifice înrudite.
În privința costurilor, aparatele NMR sunt în general foarte scumpe de cumpărat, de operat și de întreținut. Complexitatea tehnologiei, nevoia unui magnet puternic și cunoștințele de specialitate contribuie la costurile mari. În plus, costurile de pregătire a probelor și timpul necesar pentru obținerea și analiza datelor pot influența și ele cheltuielile.
Deși NMR este un instrument analitic extrem de valoros și versatil, alegerea „celei mai bune” tehnici depinde de obiectivele analitice concrete și de natura probei cercetate. Costurile percepute ale NMR sunt adesea justificate de posibilitățile ei și de informațiile detaliate pe care le oferă despre structurile și dinamica moleculelor.
Rezumat
După ce ai citit acest articol, poate te întrebi dacă existența unor metode de analiză sofisticate precum NMR sau HPLC este un argument împotriva celor mai simple. Ei bine, nu: fiecare metodă își are rostul. Dacă le cunoști limitele, poți obține cu succes multe informații folosind instrumente simple.
TLC și reactivii colorimetrici, care nu necesită cunoștințe de specialitate, îți permit să verifici foarte ieftin puritatea drogurilor. Rezultatele lor sunt de încredere când îi folosești conform recomandărilor kiturilor PRO Test. Folosind kituri de testare special concepute, poți avea un nivel ridicat de încredere în rezultate.
Sunt metodele analitice simple infailibile? Desigur că nu, dar niciun rezultat al unui test nu garantează siguranța. Ține mereu cont că o substanță poate conține o componentă nouă, greu de detectat. Și să nu uităm că nicio substanță nu este 100% sigură.
Începe să-ți testezi substanțele acum:
Niciun rezultat al unui test nu îți poate spune că o substanță este sigură. Nicio substanță nu este 100% sigură.Acest articol este publicat în scopul reducerii riscurilor. Nu încurajează consumul de substanțe psihoactive și nu înlocuiește sfatul medical.
