Ce este iso-LSD și influențează puritatea LSD?
Iso-LSD seamănă cu LSD ca structură și nume, dar nu are același profil psihofarmacologic. Este aceeași moleculă cu o singură articulație montată invers, ceea ce e suficient ca să elimine orice efect psihedelic. Iso-LSD este detectat în aproape fiecare probă de LSD, din cauza unei sinteze, manipulări sau depozitări incorecte.
Acest izomer inactiv al LSD influențează puterea mai mult decât orice altceva. Timbrele tăiate, de exemplu cu LSD și NBOMe în același produs, sunt rare, fie din cauza mărimii insuficiente a suportului (gel, blotter etc.), fie din motive financiare. La un timbru, puritatea e în mare parte o întrebare despre cât din hârtie e LSD și cât e iso-LSD.
Pe scurt
- Iso-LSD este LSD cu o legătură inversată. Nu are efect psihedelic la nicio doză testată.
- Aproape fiecare timbru conține ceva iso-LSD, între aproximativ 10% și 70% din material, în funcție de cât de atent a fost făcut lotul.
- Contactul cu substanțe alcaline transformă LSD în iso-LSD. Căldura, lumina și umezeala distrug LSD de-a dreptul.
- Reactivii nu le pot deosebi, așa că un test de culoare spune ce e timbrul și nimic despre putere.
- Un card de testare le separă acasă în două pete, pentru analiză. Doar un laborator pune micrograme pe fiecare.
Ce înseamnă puritatea pentru un timbru
Când un timbru dezamăgește, există doar cinci motive. Nu e nimic pe hârtie. E altceva pe ea, cum ar fi NBOMe sau DOC. A fost subdozat de la început. S-a degradat. Sau o mare parte din ce s-a picurat pe el a fost iso-LSD.
Tabelul de mai jos ia aceste cinci motive și arată ce indică un reactiv pentru fiecare.
| Motiv | Răspuns colorimetric |
|---|---|
| Nimic pe hârtie | Nicio culoare |
| O altă substanță chimică, NBOMe sau DOC | Culoare greșită sau niciuna |
| Subdozat de la început | Culoare normală sau palidă |
| Degradat de căldură sau lumină | Culoare normală sau palidă |
| Iso-LSD | Culoare normală sau palidă |
Doar primele două dau un răspuns clar. Celelalte trei pot arăta toate ca un LSD bun, iar intensitatea culorii unui reactiv nu poate deosebi în mod sigur un timbru subdozat de unul degradat sau de unul cu mult iso-LSD. Dintre cele trei, iso-LSD e singurul deja stabilit înainte ca timbrul să ajungă la tine.
Aceeași moleculă, construită în două feluri
LSD are o articulație în mijloc care poate fi montată în două feluri. Un fel produce renumitele efecte psihedelice, popularizate de inventatorul său, Albert Hofmann, iar celălalt este iso-LSD și nu are niciun potențial de „trip”.
Tot restul e identic la cele două. Aceiași atomi, aceeași masă, același răspuns la orice poți face acasă. Chimiștii numără patru versiuni posibile, iar două dintre ele nu apar niciodată în ce se vinde, așa că un timbru conține LSD, iso-LSD sau un amestec.
Formele de sare și de ce contează mai puțin decât izomerul
LSD se vinde ca sare, aproape întotdeauna tartrat, forma pe care Hofmann a obținut-o prima dată și cea care se păstrează cel mai bine. Există și LSD bază liberă, mai ales în formă lichidă, și e cea mai puțin stabilă dintre cele două. Odată ce timbrul e în gura ta, sarea se desface și corpul vede aceeași moleculă în ambele cazuri, așa că forma nu influențează efectul.
Unde se vede totuși sarea este la greutate. Acidul tartric reprezintă aproximativ o cincime din tartratul de LSD, așa că 100 de micrograme de tartrat conțin aproximativ 80 de micrograme de LSD bază. Un laborator care raportează micrograme pe timbru trebuie să spună pe care dintre cele două le numără.
Cât dintr-un timbru e greutate moartă
Aproape fiecare timbru analizat vreodată a conținut atât LSD, cât și iso-LSD. Proporția variază de la aproximativ 10% iso-LSD la aproximativ 70%, iar unde ajunge un lot depinde de cine l-a făcut. Laboratoarele criminalistice folosesc acest raport ca să deosebească o sursă de alta.[1]
Un număr scris pe un timbru numără tot ce e pe hârtie, LSD și iso-LSD împreună. Nu spune nimic despre cât din el funcționează.
De unde vine și ce poți face
Cea mai mare parte a iso-LSD de pe un timbru era deja acolo când l-ai cumpărat. Se formează în timp ce LSD-ul e produs, iar cât ajunge pe hârtie depinde de cât de atent și-a terminat treaba cel care l-a făcut. Transformarea merge în ambele sensuri, așa că un producător atent îl transformă înapoi în LSD. Unul neglijent îl lasă acolo, pentru că tot cântărește ceva.
Substanțele alcaline transformă LSD în iso-LSD. Săpunul rămas pe degete, înălbitorul, bicarbonatul, o suprafață ștearsă de cineva cu detergent. Aceasta e singura greșeală de zi cu zi care produce pe tăcute versiunea inactivă. Toate celelalte doar distrug timbrul.
Căldura, lumina și umezeala fac altceva. Ele descompun LSD-ul în alți compuși, în loc să-l transforme în iso-LSD. Un timbru care a stat un weekend fierbinte de festival într-un buzunar e slab pentru că o parte din LSD a dispărut.
Așa că manipulează timbrele cu mâinile curate și uscate sau cu o pensetă. Păstrează-le la rece și la uscat, ferite de lumină și de orice are săpun. Și consideră proporția de iso-LSD ca fixă.
Transformarea iso-LSD înapoi în LSD este posibilă și e ce face un producător atent. Aceleași condiții alcaline care transformă LSD în iso-LSD îl transformă înapoi, așa că produsul brut e ținut într-o bază până când cele două ajung la un amestec de echilibru. Acel amestec conține tot iso-LSD. LSD-ul e apoi separat prin cromatografie și cristalizat ca tartrat, iar iso-LSD-ul rămas poate fi trecut din nou prin proces.[1]
Nimic din toate acestea nu funcționează pe un timbru. Baza care transformă izomerul hidrolizează și oxidează totodată LSD-ul, așa că fără condiții controlate, solvenți anhidri și întuneric, pierzi mai mult LSD decât câștigi. Cantitatea de pe un timbru e de aproximativ o zecime de miligram, mult prea puțin ca să o recuperezi de pe hârtie, să o treci printr-o coloană și să o cristalizezi. Iar fără un laborator nu poți măsura dacă raportul s-a schimbat măcar. Transformarea e o etapă de sinteză și își are locul acolo unde se face sinteza.
Ce face iso-LSD
Nimic din ce a reușit cineva să măsoare. Albert Hofmann și colegii săi au dat oamenilor până la 500 de micrograme, cam cât materialul din cinci timbre, și nu au văzut niciun efect psihedelic.[2]
Deci raportul e simplă aritmetică. Un timbru cu 150 de micrograme, din care 60% iso-LSD, îți dă aproximativ 60 de micrograme de LSD adevărat. Hârtia cântărește la fel, un reactiv arată la fel, iar doza e puțin peste o treime din ce promitea numărul.
Ce spun oamenii că face iso-LSD
Povestea veche era stricnina și nu a fost niciodată adevărată. Shulgin a căutat-o ani de zile în probe de pe stradă și nu a găsit-o niciodată, iar un timbru e mult prea mic ca să conțină o doză semnificativă din altceva.[3]
Versiunea modernă a aceleiași povești dă vina pe iso-LSD pentru încărcătura fizică și o urcare grea. Argumentul obișnuit pune mecanismul pe seama produsului brut ca întreg: doar o parte din el e LSD înainte de purificare, iar restul, inactiv în creier, ar acționa totuși asupra corpului. Serviciul elvețian de testare a substanțelor spune clar că nu există nicio dovadă științifică pentru asta.[4]
Afirmația are o formă ușor de recunoscut pe forumuri. Cineva are o noapte grea, cu multă încărcătură fizică și vizuale slabe, altcineva răspunde că lotul trebuie să fi avut mult iso-LSD, iar discuția se oprește acolo. E o explicație comodă pentru o noapte proastă, și nimeni nu s-a întors vreodată să măsoare cât iso-LSD era de fapt în timbru.
Iso-LSD este singurul lucru din acel amestec pe care l-a testat cineva pe oameni, și nu a avut niciun efect. Poveștile despre încărcătura fizică descriu produsul brut, nepurificat, în general. Nimeni nu a făcut testul care ar atribui ceva doar iso-LSD, așa că tratează afirmația ca netestată. De unde vine de obicei o noapte grea e explicat în Ce cauzează un bad trip cu LSD?
Reactivii nu pot detecta iso-LSD
Niciun test de culoare nu le deosebește. Ehrlich și Hofmann reacționează cu o parte a moleculei pe care o au ambele versiuni, așa că culoarea iese la fel fie că hârtia e mai ales LSD, fie mai ales iso-LSD. Nimic dintr-un godeu sau de pe un card nu schimbă asta.
Asta contează cel mai mult pentru scala de culori Hofmann. Citește tot ce e pe hârtie deodată, așa că două timbre pot ajunge la aceeași nuanță de violet și pot conține cantități foarte diferite din versiunea care funcționează.
Un reactiv răspunde la întrebarea care îi trimite pe oameni la spital: dacă hârtia conține LSD sau un înlocuitor NBOMe sau DOC. Asta durează cam un minut. Cât e iso-LSD e o întrebare de putere. Ce substanță e reprezintă o întrebare de siguranță, și ea vine prima.
Detectează testul de puritate pentru LSD iso-LSD?
Fiecare „kit de testare a purității LSD” și „test de cantitate pentru LSD” vândut azi este un reactiv de culoare, iar un reactiv de culoare citește partea moleculei pe care LSD și iso-LSD o au în comun. Un timbru care e mai ales greutate moartă iese ca LSD puternic. Numărul cu care e asociată o nuanță de violet pe un card acoperă tot ce e pe hârtie și nu spune nimic despre cât din el funcționează.
Unele magazine vând aceste teste ca kituri de puritate, adesea la un preț mare, și nu spun nimic despre iso-LSD. Vânzătorul cunoaște chimia, își bagă marja în buzunar, iar cumpărătorul pleacă cu o falsă senzație de certitudine despre o doză pe care testul nu a măsurat-o niciodată. Un test de culoare îți spune ce e timbrul, iar acesta e un răspuns de siguranță care merită avut. Oricine îți cere bani pentru o citire a puterii pe baza unui astfel de test vinde dezinformare. Singura cifră onestă a cantității pentru un timbru vine de la un laborator, care le separă pe cele două și raportează LSD în micrograme pe timbru.
Metoda care chiar le separă
Separarea celor două pe o placă de cromatografie este veche și bine documentată. Două metode publicate o acoperă.
Tabelul de mai jos enumeră placa, solventul și ce arată fiecare metodă, cu valorile de retenție așa cum au fost publicate.
| Sursa | Placă și solvent | Rezultat |
|---|---|---|
| FDA, 1967 | Silicagel G, cloroform și metanol 1+4 | Ambele pete albastre sub UV, separate |
| FDA, 1967 | Silicagel G cu alumină, acetonă | LSD urcă 0,6-0,7 cm, iso-LSD 0,3-0,4 |
| Clark, 1989 | Silicagel G, cloroform și metanol 9+1 | LSD la Rf 0,53, iso-LSD în jur de 0,28 |
| Clark, 1989 | Silicagel G, acetonă | LSD la Rf 0,58, iso-LSD în jur de 0,17 |
Ambii compuși strălucesc albastru sub UV cu undă lungă. Citești placa după locul unde stau petele. Produsele de degradare apar ca pete proprii în plus, și așa deosebește o placă un timbru vechi de unul prost făcut.
Lucrarea lui Clark adaugă un truc. Încălzește scurt proba în hidroxid de potasiu alcoolic înainte de test, iar baza inversează o parte din LSD, așa că ambele pete apar deodată. Compararea acestei perechi cu standarde de LSD și iso-LSD e felul în care analiștii deosebesc LSD-ul real de analogi apropiați, cum ar fi LAMPA.[6]
Aceeași separare funcționează acasă pe un card de testare. Pui proba, lași lichidul să urce, iar LSD și iso-LSD se opresc la înălțimi diferite, cu produsele de degradare ca pete suplimentare sub ele. Asta e analiză: îți arată a doua pată și, aproximativ, cât de mare e față de prima, și e singura metodă acasă care arată iso-LSD. Nu recuperează LSD de pe hârtie și nu dă micrograme. Poziția noastră despre testarea cantității de LSD nu s-a schimbat: un card de testare arată ce e pe timbru și ce s-a degradat, iar pentru o cifră e nevoie de laborator.
Ce îți dă un laborator
Un laborator le separă pe cele două și pune o cifră pe fiecare. Al nostru raportează LSD în micrograme pe timbru, adică cifra pe care proporția de iso-LSD o modifică pe tăcute.
Distincția aceasta e tot rostul unei cifre de puritate pentru un timbru. Materialul total de pe hârtie și LSD-ul activ de pe hârtie sunt două cifre diferite, iar diferența dintre ele este iso-LSD.
Timbrele sunt acceptate. Lichidul nu, așa că, dacă ai o sticluță cu picurător, răspunsul se oprește la identitate.
Bibliografie
- Cody JT. Hallucinogens. In: Bogusz MJ, ed. Forensic Science. Handbook of Analytical Separations, vol. 6. Elsevier, 2007, pp. 175 to 201. Sursa intervalului de 10% până la 70% iso-LSD, a folosirii raportului pentru atribuirea unui lot și a conversiei bazei de 98%. shop.elsevier.com, fragment pe erowid.org ↩
- Hofmann A. Lysergic acid diethylamide and related compounds. Relationship between spatial arrangement and mental effects. In: Chemical Concepts of Psychosis, 1958, p. 85. Autoexperimente cu cei patru stereoizomeri; iso-LSD inactiv până la 500 de micrograme. erowid.org ↩
- Shulgin AT, citat în Granquist L. Strychnine in LSD? Erowid, 1994. erowid.org ↩
- Saferparty Zürich. LSD evaluation 2020. Afirmă că nu există nicio dovadă științifică că iso-LSD influențează efectul LSD. saferparty.ch ↩
- Martin RJ, Alexander TG. Analysis of preparations containing LSD. Journal of the AOAC, vol. 50, no. 6, 1967. archives.lib.purdue.edu ↩
- Clark CC. The differentiation of lysergic acid diethylamide (LSD) from N-methyl-N-propyl and N-butyl amides of lysergic acid. Journal of Forensic Sciences, vol. 34, no. 3, 1989, pp. 532 to 546. store.astm.org ↩
Ce cauzează un bad trip cu LSD? · Ghid de reducere a riscurilor pentru LSD · Ce arată reactivul Ehrlich · Cum arată LSD? · Ce face un card de testare
Întrebări?
Este iso-LSD periculos?
Nu. Nu are niciun efect măsurat, de niciun fel, iar poveștile despre încărcătura fizică descriu produsul brut în general.
Îmi face iso-LSD timbrul mai slab?
Da. Ocupă o parte din doză și nu face nimic cu ea. Un timbru care e mai ales iso-LSD e un timbru slab la greutate completă.
Îmi poate spune un reactiv cât iso-LSD conține?
Nu. Ambele versiuni reacționează la fel, așa că un reactiv le raportează împreună. Rostul unui reactiv e să-ți spună ce substanță e, și face asta în aproximativ un minut.
Poate fi detectat iso-LSD acasă?
Da, pe un card de testare. Urcă sub forma unei a doua pete sub pata de LSD, iar mărimea celor două una față de alta arată aproximativ cât din timbru e greutate moartă. Un reactiv nu îl poate arăta deloc.
Le pot separa acasă?
Pentru analiză, da. Un card de testare separă LSD de iso-LSD în două pete pe care le poți citi. Separarea lor ca să recuperezi LSD utilizabil dintr-un timbru nu e posibilă în afara unui laborator, iar o cifră în micrograme necesită și ea unul.
De ce se schimbă cantitatea de iso-LSD de la un lot la altul?
Pentru că depinde de cât de atent a fost terminat lotul. Nu se adaugă nimic ca să se formeze, așa că această cantitate e o mărturie a felului în care a fost produs LSD-ul.
LSD-ul vechi se transformă în iso-LSD?
Nu chiar. Căldura, lumina și umezeala mai degrabă distrug LSD-ul de-a dreptul. LSD-ul vechi e mai slab pentru că o parte din el a dispărut.
Niciun rezultat al unui test nu îți poate spune că o substanță este sigură. Nicio substanță nu este 100% sigură.Acest articol este publicat în scopul reducerii riscurilor. Nu încurajează consumul de substanțe psihoactive și nu înlocuiește sfatul medical.